Alo, America!

Sistemul de telecomunicatii in America cred ca este la nivelul tarilor din Africa, unde oamenii vad pentru prima oara un telefon mobil si li se pare ca au venit extraterestrii pe pamant.

Cam asa era in Romania cu vreo zece ani in urma, adica era un lux sa ai telefon mobil, deoarece costa foarte scump daca sunai si plateai chiar daca erai sunat. Dar au trecut mai mult de 10 ani! si nu mai este asa.

Delta Dunarii, univers mirific

Cine nu a fost in Delta Dunarii, sa mearga neaparat… Veti ramane cu niste impresii de neuitat, de liniste, de impacare cu mediul inconjurator, si, de ce nu, sa gustati niste mancare de peste facuta ca la mama ei.

Cei care stau in Romania si nu au ajuns inca in Delta, ar trebui sa viziteze si acest coltisor frumos al tarii (si cu cat mai repede, cu atat mai bine). Pentru a ajunge in Delta Dunarii, va trebui sa treceti prin Tulcea, un orasel dragut, cu oameni indragostiti de frumos. Eu raman indragostita de Delta si-mi amintesc cu mare placere de clipele petrecute la Tulcea.

Tulcea este un oraș mic, populația sa numărând puțin peste 90.000 de locuitori și prietenos, datorită oamenilor care locuiesc în acest orașel. Sunt deschiși, calzi, primitori de oaspeți (sau mai bine zis de turiști). În această regiune dobrogeană, de-a lungul veacurilor, și-au lăsat amprenta nenumărate culturi, conviețuind împreună reprezentanți a multiple naționalități (români, machedoni, ucraineni, ruși, turci, tătari, armeni, italieni, greci etc.).

Adrian Paunescu – „Repetabila povara”

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Oceanul

Am ajuns sa fac baie si in ocean…

Zbuciumat si linistit, atragator si inspaimantator in acelasi timp… Asa cum este cateodata o noua zi din viata noastra, asa cum ne simtitm uneori cand trebuie sa facem alegeri noi si nu stim daca sunt corecte si numai noi si Dumnezeu stim ce se intampla in sufletele noastre, avand grija sa ascundem de oamenii care ne inconjoara zbuciumul inimii, pentru a nu-i supara, pentru a nu-i intriga, pentru a nu le trezi invidia sau curiozitatea, din frica de judecati, din grija pentru pacea noastra interioara…

In apele lui se scalda mii de creaturi, iar tu nu le vezi, poti doar sa le ghicesti prezenta. Ai vrea sa le atingi, dar in acelasi timp ti-e frica. Si ramane la alegerea ta, daca sa te avanti in valurile lui sau doar sa stai pe mal sa-i ghicesti gustul…

Mircea Dinescu – Femei de carieră

„Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita
onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”, „campanie”, „scheme”, „rapoarte”. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o
bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă…

Josh Groban – You are loved (Don’t give up)

 

http://www.youtube.com/watch?v=EGLSk3AVcUU

Central park

Printre toate aceste blocuri din New York, printre acesti zgaraie nori faimosi, printre strazi, masini, taxiuri, caldura, poluare… exista si o oaza de verdeata. Central Park – este un loc care contrasteaza cu ceea ce se afla in jur, e ca si cum ai merge prin desert si la un moment dat ai gasi o zona plina de verdeata si apa.

Este foarte mare, este verde si frumos, un loc excelent pentru plimbat pe jos sau relaxare.

Are vreo 150 de ani, iar copacii impunatori parca tin sa confirme acest lucru.

Parcul se extinde pe un perimetru de sase mile. Sunt locuri de joaca pentru copii, sunt piste speciale pentru alergatori si biciclisti, pasarele, terase, monumente si statui, mici castele.

Oamenii vin aici nu numai sa se relaxeze, dar si pentru a se distra. Exista scena in aer liber unde vin sa cante interpreti mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Pentru cei care nu vor sa plateasca bilet de intrare la concert exista multe alte variante de distractie. Poti privi, stand pe o bancuta, un tanar talentat care canta la vioara sau o tanara care canta la clarinet. Daca doresti sa le confirmi aprecierea ta, le poti arunca in palarie cativa centi sau un dolar. Il poti vedea pe Michael Jackson cum danseaza, de fapt pe sosia lui :), care danseaza aproape la fel de bine ca si regele pop.

Daca esti cu iubitul, ati putea face o plimbare romantica cu barca pe lac. Sau daca te-ai saturat de toate cladirile din jur si inca nu esti casatorit, ai putea sa alegi sa-ti oficiezi casatoria in Central Park.

Pentru copii, cea mai mare distractie din acest parc este gradina zoologica, unde se gasesc mai mult de 130 specii diferite de animale.

Central park este vizitat in fiecare an de aprox. 25 milioane de oameni.

Mancarea in America e de cacao

Cand ma gandesc la rosiile si castravetii de la noi, imi curg balele ca la o vitica care viseaza la un camp cu iarba verde…

Aici fructele si legumele au gust de iarba (si nefiind vitica, nu prea imi place gustul acesta :)). Rosiile, castravetii sunt la gust ca acelea pe care le gasesti la noi in magazine iarna. Nu credeam vreodata ca o sa-mi fie dor de pietele din Romania, cu toate tarabele pline de legume si fructe proaspete aduse de taranii, care nu miroseau chiar frumos. Castraveciori mici si verzi, mmm… aici sunt doar din aceia lungi, fara gust; rosiile de la noi, fratilor, sunt intr-adevar rosii, si nu numai la culoare. Americanul cred ca nici in cel mai colorat vis al sau n-a simtit cum este gustul adevarat al cireselor, capsunilor, merelor, pepenilor verzi si galbeni… Ce gust ar putea sa aiba acestea aici, daca incep a se strica din interior?!

Iar marii demnitari destepti de la noi, in goana lor din urma fundului gras si promitator al Europei, incearca sa abureasca populatia (pentru ca si ei sunt aburiti, la randul lor, de credite, credite, credite!) ca normele nu stiu care, nu corespund cu nu stiu ce, si v-a trebui sa ne conformam si sa aplicam legile lui peste prajit in stil european si sa incepem sa mancam iarba verde. Si de ce n-am manca si noi iarba verde? Ca uite europenii si americanii mananca si nu mor, ba chiar traiesc mai bine decat noi! Nu au ei mai multi bani? 😦

Nici produsele lactate nu prea au gust de lactate. Ce gust sa aiba, daca termenul de valabilitate e de vreo 40 de zile?! Cica mancarea organica e mai buna si calitatea e alta. Nu am observat mare diferenta. Poate doar la pret…

Ce sa-i faci, civilizatie. Iar pentru civilizatie se plateste. Pacat ca se plateste cu pretul sanatatii. Nu degeaba unii dintre ei abia se misca de umflati ce sunt. Toate produsele sunt pline de conservanti, de vitamine…

Dar sigur ca asta este doar un aspect al civilizatiei care nu-mi place. Sunt multe alte aspecte, calitatea carora o intrece pe cea de la noi. Mult superioara. De exemplu, americanii sunt foarte amabili. Din putinii oameni care merg pe jos (pentru ca majoritatea merg cu masina), n-am vazut sa agate cineva femei ca niste badarani. Cand intri in magazin, angajatii te intampina cu zambetul pe buze si nimeni nu se tine scai din urma ta ca sa vada daca atingi ceva, daca vrei cumva sa furi ceva… In restaurante esti servit ca o persoana importanta si nu ca unul caruia i se face o mare favoare ca este servit de chelnerul prea ocupat cu scarpinatul in nas si obosit de la atatia clienti mancaciosi… In autobus n-am auzit sa se certe cineva, vreun barbat intreband vreo femeie „fa, vaco, n-ai auzit ce te-am intrebat, cobori azi sau nu?”.

Eeeei, dor de duca, dor de casa…

„De ce iubim femeile” (de Mircea Cartarescu)

Frumos…

„Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de dranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirimea lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”

„Seven pounds” – un film bun

In sfarsit am privit un film bun. Din pacate nu se intampla prea des. Seven pounds. Un film mai vechisor, dar abia recent am ajuns sa-l vad. Cu Will Smith. Nici nu ma asteptam, el, care joaca in fime de actiune sau SF, ca Independence Day sau I am Legend…

Am bociiiit. Imi plac filmele care ma emotioneaza. Ca si in viata, ma impresioneaza caracterele interesante, oamenii cu un set de valori si cu suflet bun. Oameni care stiu sa daruiasca.

Nu-mi plac oamenii urati la suflet. Nu-mi plac zgarcitii (urat e barbatul zgarcit cu sotia si copiii lui), curvarii (care incearca sa se uite sub fusta oricarei femei), betivii, nici cei care sunt abuzivi verbal sau fizic. Nu degeaba zicea bunica-mea – fereste-te de betiv, curvar sau zgarcit, ca altfel vei trai in frustrare. Ei, dar si ei, saracii, sunt de compatimit, pentru ca-s niste firi slabe, fara tarie de caracter si, pana la urma, toti avem defecte, mai mici sau mai mari.

Ma impresioneaza oamenii blanzi si buni. Unul dintre cei mai frumosi la suflet oameni pe care i-am intalnit pe acest pamant este maicuta mea (si spun asta nu pentru ca e mama mea). O femeie mica, cu un suflet mare. Eu nu sunt chiar ca ea, sa pot sa-i iubesc pe toti, neconditionat, sa vreau sa ajut orice om aflat la necaz. Din pacate. Cred ca seman mai mult cu tatucu :))). Am si un dram de egoism in mine. Iti dau, dar da-mi si tu mie. Ei, dar din tonele ei de bunatate, sper ca mi s-au transmis si mie macar cateva grame… 

Nu prea cred in religii. Cred in Dumnezeu, dragoste si bunatate. Ma irita fanatii religiosi, care se cred mai demni decat altii doar pentru ca merg mai des la biserica… Nu cred ca budistii, iudeii, musulmanii etc. sunt mai putin fericiti sau merita mai putin pe acest pamant doar pentru ca nu sunt crestini. Dogme scornite de preoti (valabil si pentru preotii din celelalte religii). Fiecare om are dreptul sa caute si sa cunoasca. Cum a zis cineva – Suntem crestini, budisti, iudei sau musulmani; suntem romani, rusi, italieni, „americani sau altcineva pentru o anumita perioada de timp, dar suntem toti copiii lui Dumnezeu pentru totdeauna”.