Îmi place să ascult podcastul lui Mihai Morar, „Fain și Simplu”. Are invitați frumoși, și nu doar la înfățișare, de la care poti auzi lucruri interesante. Îmi plac oamenii deștepți și modesti, care nu se dau în barci încercând să-ți demonstreze ceva, ci doar îți povestesc din viața lor lucruri, și noi, cei care ascultăm, am putea învăța ceva din experiența lor. Dacă vrem, sau dacă ne duce mintea. Dacă nu, soro, fă-ți greselile tale și povestește-le altora mai târziu, dacă vrea cineva să te asculte.
La unul dintre aceste podcasturi invitată era Dana Nălbaru, care a povestit frumos ce frici a avut în viață, ce greșeli a mai făcut, ce decizii a luat în ceea ce privește viața ei și educația copiilor săi. Și a mai povestit că, în căutările sale, l-a găsit pe Iisus și s-a pocăit.
Ei, urmărindu-l pe Mihai și pe Instagram, mi-a apărut la un moment dat un scurt video din interviul menționat și chiar sub acesta un comentariu. Rar comentez la postările persoanelor publice, dar de data aceasta nu m-am putut abține. O doamnă se interesa de ce Dana nu era o credincioasă practicantă și atunci când era de religie ortodoxă. De ce a trebuit să-și schimbe religia în care s-a născut? (deși Dana nici nu cred că și-a schimbat religia, că tot creștină este). Cred că i-am răspuns că s-a întâmplat asta când sufletul ei a fost pregătit si cine a zis că doar religia ortodoxă deține adevărul absolut…
Astfel de comentarii mă scot din sarite. Este ca și cum cineva m-ar întreba pe mine: dacă te-ai născut la sat, de ce te-ai mutat la oraș? Dacă te-ai născut într-o țară, de ce te-ai dus să trăiești în alta? De ce te-ai căsătorit cu un străin? De ce vorbești în altă limbă? De ce citești cărțile altor religii?
De ce ai prieteni de altă naționalitate?
Parcă noi dupa ce ne naștem nu mai avem dreptul să facem alte alegeri, alegeri după dorința sufletului nostru. Sufletul caută adevărul cât trăiești, și chiar și când ești pe moarte nu știi dacă ai trăit în adevăr, sau dacă ai găsit ce căutai. De asta ne e dată viața, să căutăm, să greșim, să cădem, să ne ridicăm, să mergem mai departe, să alegem altceva, să suferim, să iubim…
Și numai un om curajos își caută adevărul sufletului. Și dacă l-a găsit, nu-l va mai interesa deloc părerea celorlalți.
De puține ori am găsit răspunsuri într-o biserică, deși cred că e un lucru tare fain să mergi la biserică, să asculți o liturghie, predica unui preot bun, să te conectezi la oamenii din comunitatea ta.
Dar atunci când mi-a fost greu, Dumnezeu mi-a dat destulă înțelepciune ca să înțeleg că răspunsul la întrebările mele și ajutor la problemele pentru care credeam că nu există rezolvare, voi găsi doar în Dumnezeu și în inima mea.
Nu cred că un om care Îl iubește pe Dumnezeu sau pe sine insuși caută să judece alegerile sau viața altuia. Unuia îi place să citească Biblia, altuia îi place să-l asculte pe Sadhguru, al treilea se duce la budisti în Tibet, al patrulea se convertește la Islam. Trebuie să rămânem neschimbați de la naștere și până la moarte? Sau trebuie să fim toți la fel?
Avem atâtea lucruri de învățat, atâtea bucurii de trăit, dragoste de dăruit, încât ar trebui să ne intereseze doar ce facem noi ca să învățăm și să trăim frumos (sau ca să învățăm să trăim).
Aroma de Ocean 
Comentarii recente