Dati-va timp! (de Floriana Jucan)

… Viata in sine este un dar, insa este si o lupta, vorba lui Cosbuc, este si cautare de comori, dupa care sapi in pamant, nu in nori, vorba filozofului de la Lancram, este si lupta surda, si deznadejde, si bucurii, si armonie, si genocid, si razboi interior. Dintre toate realitatile pe care le-am cunoscut empiric la mine sau la altii, nimic nu supravietuieste mai indelung decat viata insasi, ca iubirea. Chiar si dupa ce un om moare, continuam sa il iubim sau sa credem ca tot ceea ce ni se intampla bun se datoreaza iubirii pe care ne-o poarta din ceruri.

Mi-au scris femei „ratacite” pe drumul dintre ele insele si parintii sau copiii lor, sau partenerii de viata sau, mai grav, spre propriul eu. Nu detin formule psihanalitice explicative si nici macar terapii savante in a carora aplicabilitate sa cred. Sfatul meu „medical” a fost intotdeauna Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului sau Acatistul Sfantului Nectarie. Nu ma pot substitui lui Dumnezeu si nici macar medicina revolutionara n-o poate face pentru ca, asa cum ne spunea doctorul Dan Enescu, am vazut minuni dumnezeiesti acolo unde medicina incetase sa mai gaseasca rezolvare.

Dupa ce citesti „Jurnalul fericirii” sau poeziile  lui Nichifor Crainic si Radu Gyr (scrise in inchisoare) aproape te rusinezi cand o femeie de 27 de ani, frumoasa, bogata si curtata, iti marturiseste nemultumirea ei de-a fi singura. Ganditi-va, inainte de-a nutri nemultumirea, cati oameni sunt cu adevarat napastuiti si crucificati din timpul vietii,

sondati in memoria vizuala pana gasiti imaginile refugiatilor din Rwanda, chipurile lor impietrite, care nu exprima nici macar durerea, sau foamea, sau disperarea, ganditi-va cati oameni candva idoli sau ordonatori de credite si vieti, au ajuns uitati si anonimi pe la vreo gura de canal care emana aburi sau prin vreo garsoniera din care li se pregateste evacuarea !

Vazand zilele trecute un fost ministru al culturii, candva un barbat cu trasaturile unui david michelangelonian, abia tarsaindu-si pasii pe Calea Victoriei, intr-un palton ponosit si rupt, cu aerul decrepit al celui caruia nu i-a mai ramas nici macar amintirea gloriei, mi-am dat seama ca intr-o viata publica cel mai greu este nu sa ajungi undeva sus, ci sa sfarsesti frumos.

Ganditi-va cate case nu au lumina, nemaivorbind in cate nu exista instalatia beculetelor colorate  sau in cate spitale, UPU este asaltata de moarte cu chip de suicid, de accident de munca, de flacari sau de inec! Ganditi-va cate mame isi ingroapa copiii sau cati parinti si i-au pierdut nestiind unde sa-i caute! Abia apoi, lasati-va coplesiti de ceea ce voi conisderati intaia drama a lumii si cea mai mare dintre cele posibile! In putinele clipe de luciditate, multumiti vietii si lui Dumnezeu pentru tot ceea ce aveti, putin sau mult (cine cantareste?) si amintiti-va ca insisi ingerii se imbolnavesc pentru ca nu cumva faptele lor sublime sau minunile pe care le infaptuiesc sa le inspire orgoliu.  

Am descoperit adesea, (in cele mai multe cazuri), ca oamenii nefericiti care imi scriu pentru a-mi cere sfatul intr-o problema, sunt bolnavi sufleteste, nu trupeste si tocmai vocea ridicata cu care il certau pe Dumnezeu sau distanta la care se aflau de El, le rodea maruntaile prin boala. Eu va pot vindeca, uneori, prin cuvinte, insa mantuirea nu o puteti dobandi decat prin credinta. Un medic poate trata, insa numai Dumnezeu poate vindeca. Depresia si deznadejdea sunt un pacat, poate cel mai mare, pentru ca reflecta negarea Divinitatii, adica mai mult decat greseala fata de Ea.    

Intr-un secol al vitezei dar si al nevrozelor, cel mai mare pericol este sa iubim repede, sa traim repede, sa ardem repede, sa suferim repede, sa uitam repede. Dati-va mai mult timp pentru oricare dintre starile pe care le-ati vrea sfarsite cat mai curand si fiti recunoscatori chiar si pentru un moment scurt de gratie divina in care ati fost indragostiti. Eu cand am iubit, am suferit cel mai mult si atunci mi-au picurat din degete cele mai frumoase cuvinte. Asa incat, vorba poetului nemuritor la zidul mortii: „Doamne, nu mi lua durerea!”.  

Va doresc un an nou indumnezeit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: