Experienta unei nasteri in Statele Unite

Trebuie sa precizez de la inceput ca eu am nascut prin cezariana.
Asta a fost recomandarea doctorului. Na, daca am asteptat pana la batranete sa fac copii 😀

Unele dintre amicele mele, care au facut cezariana, au zis ca e floare la ureche. Nu e chiar asa. Este totusi o interventie chirurgicala majora. Eu nu as recomanda cezariana, mai ales fetelor tinere, care se hotarasc sa nasca asa de frica durerilor. Eu nu am nascut vaginal, dar cred ca e mai bine sa te scremi cateva ore, dar dupa asta sa-ti revii rapid, sa nu te doara cand iti iei bebelusul in brate, sa poti face sport mai devreme, nu dupa cateva luni bune… Dupa cezariana nu ai voie sa ridici ceva mai gereu decat copilul tau, prima saptamana e cea mai grea (primele trei zile ai dureri, chiar si cand razi sau starnuti), dupa doua saptamani iti revii.

Deci, domnul doftor a zis ca e mai bine pentru bebe sa faca mama cezariana. Daca e mai bine, atunci bine.

La americani totul e foarte bine pus la punct. Doctorul a sunat la spital si a programat interventia. Noi am mers la spital pentru pre-inregistrare (datele tale, ale sotului, asigurarea. Da, asigurarea e foarte importanta. Fara asigurare e totul foarte scump).
Cu o zi inainte de operatie am mers inca o data la spital pentru teste. Iti pun o serie de intrebari legate de sanatatea ta, a familiei, ca sa inteleaga si ei daca nu suferi de vreo boala, iti iau iarasi! sange. M-au instruit ce am de facut. Sa fac dus seara si dimineata cu un fel de gel special pe care mi l-au dat, sa nu mananc si sa nu beau nimic  cu 10 ore inainte de ora programata pentru cezariana, sa venim cu doua ore inainte la spital, sa ne gandim impreuna cu sotul daca vrem sa donam cordonul ombilical (asta in cazul in care noi nu-l depozitam in banca pentru celulele stem)…

In aceeasi zi am facut si inregistrarea propriu-zisa, adica am platit ceea ce nu acoperea asigurarea (vreo 20% din costul operatiei). Ceea ce este interesant, e ca nimeni nu-ti zice costul exact al interventiei. Iti vine acasa un plic cu suma pe care o ai de platit (si asa e pentru orice). Ei, daca vrei, n-ai decat sa calculezi singur cat costa, pentru ca stii care e suma de 20%.

A doua zi, emotii mari. Eu tot ma gandeam la lucrurile negative pe care le-am citit despre cezariana, sotul meu imi zicea sa gandesc pozitiv, pentru ca totul va fi bine. Cand am fost ultima oara la doctor, ne-a zis ca sotul poate veni cu mine in sala de operatii. In drum spre spital dumnealui m-a anuntat ca nu stie sigur daca va veni el cu mine, ca poate mai bine sa astepte pe hol… I-am zis sa faca cum doreste, ca nu cred ca-mi va fi de tare mare ajutor acolo 🙂

La materniate eram asteptati. Am fost condusi in sala de teste. Acolo mi-au masurat tensiunea (inca odata), mi-au pus pe burtica o chestie care monitoriza bataile inimii bebeului, mi-au pus picuratoarea si am ramas in asteptarea doctorului. Care doctor a intarziat vreo jumatate de ora, dar l-am iertat, ca doar e rus…

Sora medicala m-a luat de manuta si m-a condus in sala de operatii. M-am asezat pe masuta, a venit anestezistul si mi-a facut injectia epidurala (in spate). Am fost culcata pe masa de operatii si am simtit cum amortesc de la mijloc in jos. Nenea doctor si asistentul lui s-au pus pe lucru. Nu stiu cu ce m-au taiat, dar am sitit miros de ars, poate cu laserul (iaca n-am intrebat). I-a zis asistentei sa cheme sotul. O alta asistenta era la capul meu (erau vreo 4 asistenti in total) si periodic imi povestea ce face doctorul sau ma intreba cum ma simt, sau ce o sa simt (amortesti, cum te simti? nu ai ameteli?, acum o sa simti o presiune mai mare…)

Sotul meu a venit si s-a asezat la capul meu, tinandu-ma de mana. 🙂
Nici el, nici eu nu vedeam ce face doctorul, pentru ca la mijloc era un paravan (dar nici nu ne-am dorit sa vedem)… Dupa ce mi-a zis asistenta ca o sa simt o presiune mai mare (de parca cineva imi umbla prin burta… adica chiar imi umbla) s-a auzit si plansetul copilului. Una dintre asistente striga: Tati, tati, scoate aparatul foto. Tati calm – nu l-am luat cu mine.
Alta: Tati, tati, vii sa tai cordonul? Tatal a raspuns foarte hotarat – Nu.

Mi-au adus gangania care tipa si mi-au pus-o pe piept, nu inainte de a-mi arata ce bolfute are. Mi-au lasat-o un minut, dupa asta au plecat toti (impreuna cu tati) sa-i faca teste. Nenea doftor m-a cusut, m-au pus pe targa si m-au dus in reanimare, unde am stat 2 ore.

Eu nu aveam rabdare sa ajung mai repede in palata, ca sa-mi aduca bebelusul si sa-l hranesc (mi-era frica sa nu-i dea apa sau altceva).

Camera (cu un singur pat) arata foarte ok. Patul se ridica sau cobora daca apasai pe buton, televizor, fotolii, baie, servetele, sapunele, totul curat, sterilizat…

A venit asistenta, care s-a prezentat cum o cheama si m-a anuntat ca va fi asistenta mea pentru acea zi, si mi-a adus minunea sa o hranesc. E interesnt cum ei au instinctul asta de a suge la sanul mamei… Toti cei care o vedeau, de parca s-au inteles, ziceau acelasi lucru „Ia uite ce obrajori are”. N-am inteles de ce se mirau asa, de parca toti bebelusii americani se nasc slabanogi. La noi in familie toti bebelusii sunt bolfosei, iar cand incep sa mearga, slabesc :lol:.

M-au intrebat daca vreau sa stea copilul cu mine, sau sa fie dusa in camera pentru copii. Bebita mea a stat doar vreo 4 ore fara mine in noaptea de dupa operatie, in rest a stat in patutul ei, alaturi de mine.

In fiecare dimineata si seara se schimbau asistentele, care veneau in palata si se prezentau, spunand sa le chem oricand am nevoie de ceva. Ce e haios, e ca toate asistentele nu ma numeau pe nume, ci mami. Mami, ai nevoie de ceva?, mami, te doare ceva?, mami, bebelusul a mancat? etc. (si asa erau numite toate pacientele, foarte practic, de ce sa-si chinuie memoria cu atatea nume). Daca aveam nevoie de ceva, apasam pe butonul unui telefon si cineva raspundea, intrebandu-ma de ce am nevoie. Toti angajatii au fost foarte amabili, oferindu-si ajutorul chiar si atunci cand nu-l cereai… (o buna lectie pentru asistentele din Romania sau mai ales Moldova). Eu am nascut la amiaza si in dimineata urmatoare, pe la 4, au venit 2 asistente si m-au ajutat sa ma ridic. Abia atunci mi-au dat si putina apa. Cica daca bei mai devreme ai greturi (pe care le ai si asa, imediat ce trece anestezia). Dupa ce m-am trezit am inceput sa umblu incetisor prin palata (cu cat mai mult te misti, cu atat mai repede iti revii, dar fara a exagera). Dimineata venea o doamna cu un meniu si alegeam ce doream sa mananc la micul dejun, la amiaza si la cina. Si era inclusa o masa pe zi si pentru sot. La ora mesei, venea doamna cu o tava si imi aducea ce am comandat (mancare buna, ca la restaurant). Cand venea sa ia tava, doamna intreba amabila daca mancarea a fost gustoasa.

Dupa cezariana, regula e sa stai in maternitate 3 nopti. Daca te simti bine, poti pleca si dupa 2. Eu am stat doar doua (dar dupa aceia ma gandeam ca mai bine mai stateam – toti au grija de tine, de doua ori pe zi iti masoara tensiunea si temperatura (tie si bebelusului), pat comod, mancare pe tava 😀

In ziua in care plecam, am aflat ca daca as fi vrut sa plec fara voie, asa de nebuna, nu as fi putut, si nici sa fure cineva bebelusul n-ar fi putut, pentru ca la buric avea un fel de alarma (cam ca si hainele in  magazine), care este scoasa atunci cand pleci cu bebeul acasa.

La despartire ne-au oferit si un mic cadou- o gentuta cu scutece, servetele umede, sampon pentru copii… A venit un baiat cu un scaun cu rotile, care m-a dus pe mine si pe copilul aflat la mine in brate la masina, dar nu fara a exclama si el: Ia uite ce bolfute are!

Si uite asa in familia noastra moldo-romano-ucraineana a aparut si o americanca 😆