Moldovenii – prea bogați pentru a cere rest

Pe orișicine ai auzi, toți se plâng de sărăcie în Moldova. Salariile și pensiile sunt mici, prețurile sunt mari, economie nu există… Dar ori din prostie, ori din rușine, ori din indiferență, am observat că oamenii nu-și cer restul atunci când cumpără ceva. Dacă li se dă, e bine, dacă nu, tot e bine. Economia care ar trebui să înceapă din buzunarul fiecăruia este ignorată.

Având drum spre Drochia, am venit să-mi iau bilet de la casele Autogării de Nord (având conștiință civică și nedorind să-i umplu buzunarele cu bănuți șoferului, așa cum de obicei se practică). Am întrebat casiera, machiată strident și cu mult lac în păr, cât costă un bilet. Mi-a zis că-i șaptezeci și șapte de lei. Am căutat să-i dau banii fără rest cât mai repede, doar pentru a scăpa de cătătura ei nesatisfăcută, dar nu îmi ajungea un leu. I-am dat 100 și mi-a dat douăzeci și trei înapoi. Abia când a pornit autocarul, m-am uitat pe bilet mai atent și am văzut prețul de 76,50 lei. Mi s-a taiat răsuflarea de ciudă. Deci casiera nervoasă, care se credea vreo înaltă funcționară a unui minister, m-a păcălit de 50 de bani. Și dacă nu-i dădeam eu 50 de bani, oare îmi mai vindea bilet?, mă gândeam nervoasă. Poate sunt doar niște bănuți, dar sunt bănuții mei! Intotdeauna m-au enervat cei care nu se sinchiseau sa-mi dea rest. Imi place sa las singura, daca vreau. Ma gandeam, oare de câte ori pe zi, pe săptămână, pe lună, nu dă ea (și alte surtate de-ale ei) restul de cinzeci, douăzeci, cinci bănuti (mai ales unor bătrâni rușinoși)? Oare este cineva care să se întoarcă și sa-și ceară banii? Întrebări rămase fără răspuns.

Peste câteva săptămâni plecam la Cahul (de la Autogara de Sud deja). „Cât costă biletul?” Răspuns – saizecișișapte de lei. Am luat biletul, am căscat ochii, iarași de ciudă și de mirare față de tupeul și nesimțirea unora.

“Păi bine, doamnă, pe bilet scrie 66.40 lei”.

„Și?”, e nedumerita casiera țuguindu-și buzele.

„Mă interesează cei șaizeci de bani pe care trebuie să mi-i dați rest”.

„Mare bani”, se smiorcăie ea căutând leneșă restul.

„Aș vrea să știu, dacă nu aș avea șaizeci de bani, mi-ați mai da bilet?”.

„Poate că v-aș da. Doamne, ce oameni…”

Mi-am luat restul fericită, de parcă aș fi săvârșit cine știe ce faptă eroică. Dar dacă ar fi mai mulți eroi in țara asta, poate că s-ar urni ceva. Poate ni s-ar umple buzunarele proprii cu bani și nu ale altor nesimțiți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Decembrie 2009
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
%d blogeri au apreciat asta: