Brooklyn – Mica Rusie

Rusii se simt bine oriunde si oricum. Acest lucru e verificat si confirmat (mai ales de cei din fostele republici surori…). In orice tara s-ar duce, se simt ca la ei acasa… Dar a trebuit sa ma conving inca o data ca asa este 100%.

Duminica am hotarat sa plecam in cautarea mancarii cu gust de casa. Si unde sa mergem, daca nu in Brooklyn, acolo unde s-au aciuat sute de mii de rusi?! Pentru ca ne-au zis niste prieteni, si am citit si noi pe internet, ca in acest sector al New York-ului poti gasi orice gasesti si in supermarket-urile de la noi.

Zis si facut. Am scris pe navigatorul masinii (mare lucru si navigatorul asta, poti merge in orice colt al Americii si chiar de ai vrea, n-ai cum sa te ratacesti) adresa dorita a magazinului (gasita tot pe net) si am pornit la vanatoare de mancare fara gust de iarba.

La intrarea in Brooklyn am avut impresia ca am ajuns intrun orasel sovietic, doar ca unele inscriptii erau scrise in ebraica (pentru ca aici locuiesc si foarte multi evrei). Diferenta mare intre zgaraie-norii din Manhattan si blocurile mici de aici, intre asfaltul si betonul de acolo si curtile cu copaci de aici. Pe rusi i-am gasit putin mai incolo, aproape de Brighton Beach.

In supermarket – ce fericire – mezeluri, biscuiti, peste sarat, branza, kvas… ca in magazinele de la noi. Cum zice rusul – „schastia polnie shtani” (adica chilotii plini de fericire, ai mei, desigur :)).

Iar pe bulevardul Brighton Beach chiar am avut impresia ca sunt in fosta Uniune Sovietica. Se vorbea numai limba rusa, femeile imbracate tipic, ca din „talciocuri”, restaurante care te invitau sa mananci coltunasi cu cartofi, cu branza, cu carne… Denumiri la magazine scrise in rusa.

Pe faleza (care, de altfel, este mare si frumoasa) se plimbau numai familii de rusi, cu copii vorbind in limba rusa, dar si in engleza (totusi nascuti si scoliti pe meleagurile americane). Restaurantele, iarasi, cu trimitere la mama Rusie (ex.Tatiana). Am hotarat sa ne oprim intrun restaurant, din curiozitate, sa vedem ce mancare prpopun. Meniul, impresionant (in rusa si engleza), avea vreo 15 pagini, in comparatie cu a unui restaurant american, care are doar vreo 2-3. Am comandat bors ucrainean si kievskaia.

A fost gustos, a fost frumos, dar ne-am luat noi mancarea cumparata (ruseasca) si am plecat spre apartamentul nostru din cealalta parte a raului Hudson, fara a avea vreo dorinta sau un gand ascuns de a locui vreodata in Brooklyn, pe bulevardul Brighton Beach.

2 comentarii (+add yours?)

  1. Octavia
    Sep 18, 2009 @ 06:59:25

    experiente similare am avut in Italia si Portugalia acum 7-8 ani, erau primele mele iesiri si am fost extrem de impresionata sa gasesc magazine tipic rusesti cu seliotka, kapchionka, zgushionka, kis-kis-uri etc… chioscuri cu saptamanale, reviste, carti rusesti… sa constat ca stilul de viata al rusilor si conationalilor mei moldoveni nu s-a schimbat prea mult fata de cel de alta data; ca ei acolo, la 1000-3000km distanta erau mai aproape de casa, decat mine, in Bucuresti, la doar 350 km… prindeau o multime de posturi TV rusesti, urmareau renumitele tock-show-uri (dupa ele tanjesc si eu), erau la curent cu noile filme, melodii, actori; aveau o intreaga biblioteca video cu cele mai reprezentative filme a cinematografiei ruso-sovietice (cu ea m-am delectat eu cel mai mult); ca si acum, dupa atatia ani, foloseau in schimbul lor de replici, renumitele replici din vechile filme de comedie… in ce ma priveste pe mine personal, abia atunci am realizat si constientizat cat de mult ma-m schimbat / transformat…

    o alta experienta interesanta, dar de alta natura am avut in fosta Iugoslavie in 2002. Acolo prezenta rusilor era relativ mica, dar in schimb respectul si admiratia sarbilor fata de rusi erau enorme. La periferia Belgardului, in mica, dar cocheta zona Borcea, am cunoscut de exemplu un domn care pe proprietatea lui avea un restaurant „Baikal”, o galerie de arta „Enisei” si o scoala de muzica „Cheaikovski”… fiica lui vorbea o rusa impecabila, el doar o intelegea, iar la restaurant printre mancarurile sarbesti, caci clientela era majoritar sarbeasca, sa poti servi totusi pilimene, seliotku v shube si mai cateva specialitati…

    si ultima, cea mai recenta, a avut loc in Austria in 2006, prima mea vacanta de ski afara, cand pe varf de munte dupa cateva ore bune de skiat am hotarat sa luam o pauza si sa mancam ceva, la intrarea in local am avut marea surpriza sa constat ca toate anunturile si meniul erau in germana si rusa… l-am rugat pe Marcel, vorbitor doar de engelza, sa se descurce singur :)))

    Răspunde

  2. Nelia Banaru
    Sep 18, 2009 @ 09:56:03

    🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Septembrie 2009
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: